O nouă cercetare realizată de către specialiştii Universităţii Berkeley din California arată că reţelele neuronale ce susţin fiecare dintre aceste capacităţi de cronometrare sunt împărţite în două zone diferite ale creierului, scrie Science Daily.
„Fie că este vorba de un sport, muzică, vorbire sau alocarea atenţiei, studiul nostru sugerează că anticiparea timpului nu este un proces unificat, ci este reprezentat de două căi diferite prin care realizăm predicţii temporale”, a declarat autorul studiului, Assaf Breska, neurolog din cadrul Universităţii Berkeley.
Descoperirea furnizează o nouă perspectivă privind modul în care oamenii calculează momentul în care trebuie să realizeze o mişcare. „Împreună, aceste sisteme cerebrale ne permit în primul rând să existăm, dar şi să anticipăm activ viitorul”, a declarat autorul studiului, neurologul Richard Ivry.
Breska şi Ivry au anticipat capacitatea cronometrării şi deficitul întâlnit la persoanele afectate de Parkinson sau de degenerare cerebrală. Aceştia au conectat cronometrarea ritmică cu ganglia bazală şi cronometrarea în intervale sau cea internă, ce are la bază amintiri sau experienţe anterioare, cu cerebrelul. Ambele sunt regiuni cerebrale primare asociate mişcării şi cogniţiei.
Pentru a ajunge la această concluzie, Breska şi Ivry au comparat modul în care persoanele cu Parkinson anticipează indiciile „temporale” pentru a-şi canaliza atenţia. Ambele grupuri au observat secvenţe cu pătrate roşii, verzi şi albe, în timp ce se derulau cu o anumită viteză pe un ecran. Ei trebuiau să apese un buton atunci când vedeau pătratul verde, iar pătratul alb le indica faptul că următorul este cel verde.
În cadrul unuia dintre teste, pătratele apăreau într-un ritm normal, iar persoanele cu probleme degenerative ale cerebelului au răspuns corect. În al doilea test, pătratele colorate au urmat un tipar mai complex. În cadrul acestui test, persoanele cu Parkinson au avut o rată de succes mai mare.
În cele din urmă, rezultatele au arătat că sunt utilizate două mecanisme de către creier pentru anticiparea timpului, fapt ce infirmă teoria care sugera că este necesar un singur sistem cerebral pentru înţelegerea tuturor indiciilor anticipării.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cum poţi călători în timp? Iluzia care îţi păcăleşte creierul
Structura creierului adulţilor este diferită în funcţie de statutul socio-economic
Creierul este parţial conştient în timpul anesteziei generale